Simțeam nevoia să scriu despre acest reality show, chiar dacă numeroase știri, emisiuni, interviuri și podcasturi cu și despre concurenți, au invadat internetul în ultimele zile. Lucru de așteptat, de altfel, după ce a avut loc și marea finală și s-au aflat, în sfârșit, câștigătorii.
Auzisem despre formatul Asia Express de la niște prietene bune din România, care urmăreau cu interes emisiunea în anii trecuți, dar recunosc că nu mi-a trezit curiozitatea să caut măcar un video pe Youtube. După patru sezoane în Asia, echipa de producție a schimbat continentul și s-a mutat în America, sezonul 5 având premiera undeva prin luna ianuarie 2023, sezon în care nouă echipe de vedete porneau pe Drumul Aurului prin Mexic, Guatemala si Columbia, pe o rută de mai bine de 7000 de km, plină de peripeții, noi provocări și măsuri de securitate extra.
Acest moment a fost punctul 0, momentul în care toți prietenii și cunoscuții au început s-o întrebe pe mama dacă urmărește emisiunea, întrebarea având un foarte mare sens pentru că mulți dintre ei știau de pasiunea noastră pentru acest continentul și ne urmăriseră online călătoriile făcute împreună cu rucsacul în spate prin America Centrală și de Sud din ultimii șase ani. De gura lor, în final, a deschis tv-ul și așa a început ”nebunia” șiiii……nu vreți să știți cât m-a bătut la cap și pe mine să fac același lucru. Mai o poveste haioasă azi, mai o bârfă despre concurenți mâine, și uite așa am început și eu să urmăresc filmulețele postate pe canalul oficial America Express, ba chiar să aștept cu nerăbdare comentariile mămicii mele năzdrăvane care nu obosea să mă provoace în continuu. Hahahaha.
Reality show-ul ne-a captivat încă de la început și asta nu neapărat pentru componenții echipelor, aventurile sau misiunile lor stabilite de producătorii emisiunii, ci mai ales pentru locurile în care s-au filmat toate peripețiile. Mexic, Guatemala și Columbia ne trezesc amintiri foarte dragi si ne plasează printre recunoscătorii și norocoșii care au avut șansa de a cunoaște aceste țări, oamenii, obiceiurile, fanteziile sau ciudățeniile lor.
Totul a început în iarna lui 2013-2014 când, doar la îndemnul meu și fără a avea vreo ezitare, mama a plecat de capul ei să facă voluntariat o lună de zile în Copan Ruinas, Honduras. Experiența a fost un adevărat șoc cultural, cu întâmplări mai bune sau mai rele, urmat apoi de promisiunea fermă că ea în vecii vecilor nu mai face o astfel de călătorie prin acele zone. Eh…n-a durat decât până în toamna lui 2017 când am pus la cale împreună o călătorie de o lună de zile pe urmele ei în Guatemala și Honduras, de data asta doar cu rucsacii în spate și fără valize pline de haine inutile cum se aventurase singură prima dată, adăugând la ruta inițială și o a treia țară, El Salvador. Curios este că, la ceva timp de la ”marea promisiune” din 2014, într-o întâlnire providențială cu un foarte cunoscut astrolog, devenit ulterior un prieten foarte drag, mama a rămas uimită și contrariată, totodată, când Valeriu a contrazis-o spunându-i: ”Ba ai să te mai duci acolo și nu numai o dată, ci chiar de mai multe ori .”
Periplul din ultimii șase ani prin țările vorbitoare de spaniolă ale Americii ne-a purtat prin Mexic (de trei ori), Guatemala, Honduras, El Salvador, Costa Rica, Columbia, Ecuador și Insulele Galapagos, Peru (de doua ori), Uruguay și Argentina. Peste tot am stat printre localnici, am savurat bucatele și băuturile tradiționale, am cântat, am dansat, am lăsat prieteni și, o dată cu ei, am lăsat câte o bucățică din sufletele noastre. Putem spune, însă, că unele dintre acele locuri și-au găsit pentru totdeauna cămăruțe speciale în inimile noastre, cămăruțe pe care le deschidem cu drag de multe ori, în care ne permitem să visăm cu ochii deschiși sau să ne lăsăm purtate de amintiri și de dorința de a ne întoarce din nou acolo.
Dar să revenim totuși la America Express……și la lecțiile ei de viață.
Am învățat (și noi ne-am amintit) alături de Oase si Marius Damian despre specificul zonelor pe care le-au colindat, despre obiceiuri și ritualuri, cum ar fi celebra ”Dia de los Muertos – Ziua Morților” în Mexic, un eveniment minunat pe care l-am trăit și noi pe viu în 2019, și care reflectă atât de bine felul în care percep latinoamericanii trecerea în neființă a celor dragi. Tot alături de ei, mi-am notat pe Google Maps locuri care mi-au atras atenția și în care încă nu am ajuns, în mod special in Columbia.
Am învățat despre cultura locală, despre comunitățile indigene și greutățile lor de zi cu zi, despre traiul lor atât de diferit și chiar rămas undeva în timp, atât de departe de viteza și tehnica secolului 21: satele din jurul lacului Atitlan în Guatemala, modul de a face comerț în Chichicastenango, populația Wayuu din zona deșertică a Columbiei. Am învățat despre ce înseamnă să muncești o întreagă zi doar pentru 1 dolar și cu toate astea să poți fi fericit.
Am învățat despre muzică, dans și actorie: mariachi în Mexic și festivalul de dans din Barranquilla, sau cum să pozezi pentru o fotonovelă în Columbia.
Am învățat despre mâncăruri picante sau nepicante, despre savoarea fiecărui loc prin care concurenții au trecut, despre cine și cât de curajos a fost să încerce ciudățenii culinare, inclusiv viermi, insecte și alte vietăți considerate ciudate de noi europenii.
Am învățat despre aventură, despre puterea de a încerca și de a-ti depăși limitele, fricile, fobiile, despre puterea fizică și mentală de a ieși din zona ta de confort atunci când situația o cere.
Am învățat că multe din lucrurile sau situațiile copilăriei noastre sau pe care le-am dobândit în România anilor 80-90 sunt atât de folositoare într-o lume mai puțin tehnologizata: să speli rufele cu săpunul în covată, să coși un tiv sau un nasture, să calci sau să ai grijă de animale, să culegi și să prepari cafea în mod tradițional sau să cari oale cu bicicleta. Am învățat cât de valoroși sunt ”cei 7 ani de acasă”. Am învățat că respectul pentru oameni, așa cum sunt ei, fără să îi judeci, indiferent de unde vin și câtă avere sau cultură au este fundamentul unei vieți curate. Am înțeles faptul că tu ești acolo un oaspete în țara lor și că ei sunt recunoscători pentru asta, la fiecare pas dorind să-ți împărtășească momente din viețile lor.
Am învățat că oamenii locului sunt și buni și răi, ca peste tot prin lumea asta mare, dar că indiferent de pericolul care îi înconjoară, de sărăcia și condițiile de trai, ei se bucură de viață, de familie, de prieteni, de vecini, de oamenii pe care îi întâlnesc. Nu au uitat să zâmbească, să danseze, să cânte, să celebreze o zi naștere, o nuntă sau o înmormântare, să ajute așa cum știu și cum pot din puținul pe care îl au.
Am învățat despre fiecare dintre concurenți, despre tensiunea dintre ei în anumite momente, firească, de altfel, de-a lungul atâtor zile împreună, despre situații pline de umor și adrenalina, în care au scos din ei vrute și nevrute, toate constituind un cumul delicios de urmărit. Unii dintre ei au trecut pe lângă mine neobservati, alții m-au surprins foarte plăcut și alții m-au dezamăgit.
Puya și Melinda sunt un cuplu deosebit, atât de normali și umani, cu o relație matură și frumoasă, construită în timp. Deși a fost pusă greu la încercare, perechea a trecut cu brio și respect peste toate provocările. O mare îmbrățișare, dragii mei, pentru mine ați fost o revelație.
Bie Adam și mama ei…nici nu știu de unde să încep…per total nu mi-au placut, nici felul lor de a fi, nici felul de a vorbi una cu cealaltă, nici comunicarea cu oamenii pe care i-au întâlnit. Au părut că s-au chinuit, că nu era locul lor acolo, că au ieșit cu totul din zona lor de confort și de cele mai multe ori au fost depășite de situație.
Chef Scărlătescu și Doina sunt un cuplu atipic și totuși o altă revelație. Mi se par atât de diferiți ca și personalitate, fel de abordare și de a trăi situațiile, încât acum, la final, chiar nu-mi dau seama cum au reușit totuși să facă față și să ajungă atât de departe. Bravo Doina și Cătălin!
Frații Jean și Dinu Gavril au fost minunati, sportivi, mai antrenați, cu energie bună, cu o glumă sau cu o supărare, ei s-au bucurat de experiență. Așa cu suișurile și coborâșurile dialogurilor dintre ei meritau mai mult, chiar îmi pare rău că norocul nu a fost uneori de partea lor. Mi-aș fi dorit să îi văd în finală.
Andrelele sau definitia PRIETENIEI. Fetele astea au dovedit cât sunt de unite, puternice, competitive, inventive și capabile să depășească orice obstacol: ”Antoneasca” printr-o manieră mai calmă, organizată și mai disciplinată, cu un talent de fin psiholog care a susținut atât armonia dintre ele cât și moralul colegilor adversari. ”Bălanca” așa mai ”cu japca”, fără să te lase să gândești prea mult ce ți se întâmplă a salvat de multe ori situații ce păreau de nesalvat. Dar indiferent cum le-am privi pe amândouă, concluzia este că pe cât sunt de mici fizic pe atât de mari femei sunt în rest.
Cortea și Bordea, câștigătorii mult lăudați și atât de iubiți de toată lumea – un cuplu de amici sudat, cu povești de viață impresionante, doi bărbați puternici și vulnerabili în același timp, doi bărbați care nu au ezitat să râdă în cascade ori să treacă în glumă peste momentele stresante, care au plâns sau s-au emoționat atunci când situațiile au venit peste ei în valuri de tsunami. Și noi am simțit că au meritat din plin aceasta victorie chiar înainte să aflăm de ea în marea finală.. Au fost delicioși, spumoși, am râs alături de ei până nu am mai avut aer, ne-am emoționat de fiecare dată când se refereau la nevestele și la familiile lor și ne-am bucurat pentru felul în care au reușit să treacă peste tot…cu umor, cântece, haz de necaz…și, mai presus de toate, cu autenticitate.
Dacă încă nu v-ați uitat măcar la o secvență din această emisiune, eu zic că e musai să încercați. Pentru peisaje, locuri, oameni, umor sau emoții, fiecare pentru ce considerați că aveți nevoie într-un anumit moment. Internetul este plin.
Iar pentru toți aceia care ne-ați urmărit virtual drumurile, poveștile și peripețiile din ultimii 6 ani și v-ați întrebat de atâtea ori de ce și următoarea vacanță va fi tot prin acele locuri, veți putea, în sfârșit, să înțelegeți de ce ne luăm rucsacii în spate cu atâta firesc și ușurință și pașii ne poartă invariabil tot spre acele zări.
America Express…a fost și va rămâne pentru noi toți un cumul de lecții de viață!
Și daca vreti mai multe detalii din culisele emisiunii, vă recomand următoarele interviuri:
- Episoadele Podcastito Express cu Bordea si Cortea și ai lor invitați
- Episoadele Jurnal de calatorie America Express cu Oase si Marius Damian
- Secretele America Express. Mona Segall si Robert Lionte. | Fain & Simplu 116
- Secretele castigatorilor America Express. Bordea si Cortea | Fain & Simplu 120
Daca vrei sa citesti si alte articole in limba romana, acceseaza categoria Romana.
No responses yet